1. Relaţia este un construct comun:

• Fiecare dintre parteneri contribuie la ceea ce a devenit relaţia dintre ei. Niciunul nu este de vină, așa cum amândoi sunt de vină.

2. Orice relaţie are două capete, fiecare fiind responsabil de capătul său de relaţie: Sunt co-autor a ceea ce se întamplă la capătul meu de relatie, adică:

• sunt responsabil pentru ceea ce spun, ceea ce fac sau ceea ce simt;
• sunt responsabil pentru ceea ce fac cu ceea ce primesc de la celălalt.
• îl invit şi pe celălalt să fie responsabil la capătul lui de relatie. Celălalt este responsabil pentru ceea ce înţelege din ce spun eu şi este responsabil de ceea ce trimite în relaţie.

3. Sunt responsabil să vorbesc despre mine, folosind EU şi de a-l invita pe celălalt să vorbeasca despre el:

• nu vorbesc despre celălalt (relatie de tip claxon, folosind tot timpul tu, tu, tu…), ci îi vorbesc celuilalt plecând de la ceea ce simt, gândesc sau vreau sâ fac
• initiez sau creez relaţii plecând de la pronumele EU, acceptând să îl ascult pe celalalt, recunoscând că ceea ce spune îi aparţine lui, fără să mă definească şi fără să preiau sau să resping acel lucru.
• nu accepta să-l laşi pe celălalt să vorbească despre tine în locul tău.

4. Folosesc şi practic confirmarea, neînţelegând prin asta acceptarea poziţiei celuilalt:

• fiecare dintre noi are nevoia fundamentală de a fi recunoscut şi înţeles, în registrul lui de exprimare, aşa cum este, cum se simte şi nu cum ar vrea alţii să fie.

5. Evit piedicile lipsei de comunicare:
Accept faptul ca ceea ce spun nu este întotdeauna acelasi lucru cu ceea ce este înţeles şi că ceea ce înţeleg eu nu este tot timpul acelaşi lucru cu ceea ce a spus celălalt. Invăţ să evit cele doua capcane importante ale comunicării:

• acuzarea sau judecarea celuilalt “este vina ta, tu nu înţelegi nimic niciodată, nu se poate discuta cu tine… aşa eşti tot timpul”
• autoacuzarea sau autodescalificarea: “oricum, nu am ştiut niciodată nimic, am fost tot timpul neînţeles, neiubit şi merit asta…”

6. Sunt atent să hrănesc şi să dinamizez relaţiile care sunt importante pentru mine:

• renunţ la plângeri, reproşuri, acuzaţii, culpabilizarea sau negarea celuilalt;
• formulez cereri directe, clare şi ferme;
• învăţ să nu anticipez răspunsurile celuilalt şi să nu mă identific cu ele
• confirm, fără să-mi însuşesc observaţiile, mesajele sau judecăţile de valoare ale celuilalt asupra mea: “eu nu preiau observaţiile tale, îţi aparţin ţie.”

7. Sunt atent să nu-mi poluez relaţiile:

• sunt atent să nu le încarc cu lucruri inutile. Am grijă să nu las să se acumuleze mesaje negative sau obstacole (vezi articolul de pe blogul: "Deşeuri relaţionale")
• las la celalalt sau îi dau înapoi acestuia ceea ce nu este bun pentru mine. (“Când mi-ai spus că sunt inconsecventa pentru că vreau să-mi schimb locul de munca, nu m-am recunoscut în parerea ta. Iţi dau înapoi această părere şi imaginea pe care o ai despre mine deoarece sunt ale tale, nu-mi aparţin şi nu mă recunosc în ea”)

8. Invăţ să nu mă las definit de judecăţile de valoare:

• refuz descalificarile, acuzaţiile sau culpabilizările celuilalt, cu privire la mine. Culpabilizarea nu funcţionează decât dacă mă las culpabilizat. A deveni autonom înseamnă a-mi asuma riscul de a mă afirma renunţând la aprobarea… celor care pretind că mă iubesc. A renunţa la aprobarea nu presupune a fi opozant sau încăpăţânat, ci doar afirmativ. Mă poziţionez, nu mă opun!

9. Renunţ să-mi impun propriile certitudini şi credinţe:

• nu gândesc şi nu ştiu în locul celuilalt, pentru el
• nu îl pot schimba pe celălalt, dar pot schimba felul în care îl văd, în care îl ascult, pot schimba relaţia mea cu el
• nu pot schimba trecutul sau experienţele neplăcute, dar pot schimba relaţia mea cu acest trecut, felul în care mă raportez la el

10. Să ne amintim regula de aur a comunicării: a mă respecta şi a-mi fi fidel mie însumi:

• acest lucru presupune să am încredere în propria mea ascultare intimă. A avea încredere în propriile nevoi şi dorinte, a fi sincer faţă de tine însuţi, mai ales în ceea ce priveşte propriile aşteptări, limite, zone de intoleranţă şi de toleranţă. Este posibil să lasi o zona de comunicare în suspans, dacă simţi că nu eşti calrificat: “Deocamdata nu pot să continui comunicarea cu tine. Imi doresc să îţi pot propune acest lucru altadată…”

11. Inţeleg că emoţia este limbajul unei răni mai vechi şi nu are neapărat legătură cu mine:

• îmi asum riscul de a mă confrunta cu trăirile mele, dar şi cu punctele de vedere, cu dorinţele mele şi cu cele ale partenerului.

12. Fac diferenţa dintre con-fruntare şi în-fruntare:

• Confruntarea unui punct de vederea cu un alt punct de vedere înseamnă a scoate în evidenţă ceea ce le apropie și ceea ce le separă, fără a vedea în asta o formă de superioritate a unuia dintre ele. Două afirmații pot fi ambele adevărate, deși pot părea contrare.

13. Favorizeaz accesul la simţământ, la rezonanţa emoțională permiţând împărtăşirea lucrurilor trăite:

• Emoțiile sunt cele care împiedică o ascultare a celuilalt, prin urmare ascultă-ți propria emoție pentru a putea intra în relație „curat”.

14. Renunţ la căutarea aprobării şi îmi asum riscul diferenţierii:

• Renunţ la nevoia de a avea aprobarea celuilalt pentru a-mi putea da voie să-mi confirm propria poziţia. Asumă-ţi riscul de a te afirma liber, autonom, diferit. Diferit nu înseamnă anormal sau rău, ci pur și simplu altfel.

15. Sunt atent să nu aduc într-o relaţie ceva care aparţine unei alte relaţii:

• Fiecare relaţie are o dinamică, o energie proprie, care nu poate fi înţeleasă, percepută, trăită decât în cadrul acelei relaţii, de către cei 2 parteneri de dialog.
• Atenție la reacțiile și pattern-urile create în relațiile anterioare care nu mai sunt adaptate relației actuale.
• Pentru a te putea implica într-o relație trebuie să fi desprins de relațiile anterioare, altfel nu faci decât să reinterezi vechile mecanisme, conștient sau nu.
• Recunoaşte capcanele propriilor tale proiecţii în momentul în care „depui” în celălalt un lucru care-ţi aparţine doar ţie.

16. Nu confunda persoana care vorbeşte, cu subiectul despre care se vorbeşte. Inţelege problema şi ascultă persoana:

• Fii conştient că transmiţi mesaje cadou (care dau energie, vitalitate, dragoste => energetigene) şi mesaje toxice (care rănesc, devitalizează şi produc suferinţă => energetivore).

17. Acceptă trecerea de la reacţional la relaţional.